Cu cât este mai mare leziunea coloanei vertebrale, cu atât nivelul de disfuncție al părților corpului este mai grav, adică o parte mai mare a corpului este complet sau aproape disfuncțională. O persoană cu o astfel de leziuni poate întâmpina dificultăți senzoriale și motorii, care se reflectă în mișcarea și senzația membrelor inferioare în cazul paraplegiei, până la mișcarea tuturor părților corpului și dificultatea de a respira în mod independent în cazurile de tetraplegie severă.

Leziunea poate provoca modificări ale mișcărilor, senzațiilor, iar unele dintre afecțiunile cele mai obișnuite sunt reducerea sau pierderea controlului de golire a vezicii urinare, atacuri reflexive sau spasme, dureri sau mișcări spasmodice și necontrolate intense, tulburări sau pierderea funcției sexuale și probleme de fertilitate. Magnitudinea modificărilor depinde de locul unde s-a produs leziunea măduvei spinării. Cea mai mare problemă este detiorarea legăturii dintre creier și părțile corpului de dedesubtul leziunii.

În plus, leziunile sunt clasificate ca fiind complete sau incomplete, în funcție de gradul în care sunt prezente senzații și mișcări dedesubtul nivelulului leziunii. Leziunea completă înseamnă că nu există mișcări voluntare (spasmele nu contează - sunt involuntare) sau senzații dedesubtul nivelului leziunii.
Prezența unor senzații sau mișcări voluntare sub nivelul leziunii înseamnă o  vătămare parțială.

Leziunile măduvei spinării sunt cauzate de evenimente traumatice, cum ar fi accidentele de circulație, căderi, dar și de unele boli precum cancerul, artrita și scleroza multiplă, care provoacă inflamații ale măduvei spinării.

Dacă privim coloana vertebrală din perspectiva stării acesteia și a tipului de leziune, leziunile se grupează după segmentele de vertebre, iar nivel leziunii se clasifică conform zonelor care înglobează aceste vertebre.

Coloana vertebrală se împarte în patru părți. Partea de sus este coloana cervicală,  care ține gâtul drept. După aceea vine coloană toracică,  care se extinde aproximativ până la înălțimea taliei. Urmează regiunea  lombară,  care coincide cu șalele, iar ultima și a a patra parte este regiunea sacrală,  care se extinde până la regiunea caudală a coloanei vertebrale.

Dacă mergem de sus în jos pe coloana vertebrală (adică, dacă mergem de la cea mai gravă leziune la cea mai ușoară), leziunile coloanei vertebrale sunt clasificate în următoarele grupuri.

• Segmentul C1-C4 este asociat cu cea mai severă formă de paralizie a extremităților superioare și inferioare și a părții de mijoc a corpului. Persoana are dificultăți pentru a respira în mod independentă, are dificultăți de a controla sau nu controlează de loc vezica urinară și, uneori, funcția vorbirii este limitată, persoana fiind restricționată în activitățile sale zilnice, fără ajutorul altora. Dacă toate cele patru extremități sunt afectate, afecțiunea se numește tetraplegie (quadridriplegie).
• Leziunea segmentului C5 - C8 arată faptul că persoana are un anumit control asupra mișcărilor extremităților superioare și inferioare și poate respira și vorbi în mod independent, ea putându-se mișca cu ajutorul unui scaun cu rotile
  Leziunea la C5 - persoana poate ridica și îndoi brațele, dar prezența paraliziei incompletă sau completă a încheieturilor mâinilor, părții de mijloc a corpului sau picioarelor, prezentând totodată dificultăți de respirație. Are nevoie de ajutorul altor persoane la unele activități zilnice, dar se poate deplasa independent folosind un scaun cu rotile. Are dificultăți pentru a controla sau nu controlează de loc vezica urinară.
• Leziunea la C7  - persoana are mai mult control asupra nervilor mâinilor și degetelor. Persoana cu astfel de leziune poate efectua majoritatea activităților zilnice în mod independent. Controlul vezicii urinare este slab, dar cu ajutorul echipamentului medical, acești oameni pot avea grijă, pe cont propriu, de această funcție excretorie. Independență de mișcare cu ajutorul unui scaun cu rotile.
• Leziunea la C8  - controlul asupra unor mișcări ale mâinilor. Majoritatea activităților de zi cu zi se pot desfășura în mod independent sau cu ajutorul altora, dacă sunt activitățile mai solicitante. Persoana este mobilă cu ajutorul unui scaun cu rotile și are control asupra vezicii urinare ca în leziunile de tip 7.

Leziuni ale coloanei vertebrale toracice:

• Segmentul T1 – T5 – Leziunea nervilor în această zonă afectează mușchii, partea de sus a pieptului, partea de mijloc a spatelui și mușchii abdominali. Brațele și umerii sunt, în general, complet funcționale. Leziunea (denumită în mod obișnuit paraplegie), afectează cel mai des partea de jos a corpului și picioarele. Persoanele afectate pot dirija scaune cu rotile special adaptate și pot sta în picioare cu ajutorul unor mijloace de sprijin.
• Segmentul T6 – T12 – Nervii afectati sunt cei abdominali și dorsali. Partea de sus a corpului funcționează în general fără greutăți. Controlul digestiei este relativ bun în poziție șezând. Control redus al vezicii urinare sau lipsă completă de control. Persoanele afectate pot dirija scaune cu rotile special adaptate și pot sta în picioare cu ajutorul unor mijloace de sprijin.

Leziuni la nivelul coloanei lombare:

• Segmentul L1 – L5 – Indică în general o leziune care duce la pierderea funcțiilor șoldurilor și picioarelor. Controlul vezicii urinare este slab sau inexistent. În funcție de starea și rezistența picioarelor, persoană se poate deplasa cu ajutorul unui scaun cu rotile sau cu ajutorul unui dispozitiv pentru sprijinirea picioarelor.

Leziuni regiunii sacrale ale coloanei vertebrale:

• Segmentul S1 – S5 – pierderea parțială a funcțiilor șoldurilor și picioarelor. Controlul vezicii urinare este slab sau inexistent. Cel mai probabil este că persoana în cauză să poată umbla în mod independent.

Sfincterul anal corespunde segmentului  S4-5 și reprezintă capătul măduvei spinării. Aceasta este o parte critică în explorările de diagnosticare a tipului de leziune și există părerea că apariția unor contracții anale voluntare, indiferent de alte leziuni, indică o leziune incompletă.

Când o persoană este diagnosticat cu o nouă afecțiune, cum ar fi o leziune a măduvei spinării, aceasta poate trece prin diferite etape emoționale. Secvența emoțională naturală începe cu negarea și neîncrederea, apoi urmează tristețea și mânia, iar în cele din urmă, se ajunge la cea mai importantă etapă - acceptarea.

Este foarte important ca persoana să evolueze după ritmul său propriu, să nu sară etape și să-i se acorde tot timpul necesar pentru a parcurge fiecare fază până când va fi gata de a trece la etapa următoare. Cei apropiați stau deseori alături de persoana afectată și o motivează în mod puternic ca să ajungă, cât mai repede cu putință, la etapa finală de acceptare.

Totuși, unii pot rămâne în starea de negare pe o perioadă îndelungată, prefăcându-se că „nimic nu s-a schimbat”, ceea ce nu este bine pentru noi. Anume, pentru a atinge echilibru emoțional este crucial ca persoana să-și dea seamă că unele sau cele mai multe dintre regulile vechi nu sunt valabile, dar că, de aceea, are o viață întreagă pentru a crea reguli noi, așa cum reiese din mărturiile multor persoane cu leziuni, care au păreri și atitudini mai bune decât înainte de leziune. În acest fel, persoana progresează, planifică viitorul și se străduie să trăiască cât mai bine, răspunzând tuturor provocărilor.

Cu toții avem uneori zile proaste și chiar dacă persoana afectată a trecut cu succes cea mai grea perioadă până la stadiul de acceptare, uneori pot apărea momente dificile. Prin urmare, în afară de a întreține o relație deschisă cu familia și cu persoanele dragi, este important ca persoana afectată să cunoască pe alții care au dizabilități similare, să se inspire din poveștile de succes ale altor oameni cu leziuni ale măduvei spinării și să-i ajute pe alții cu un cuvânt bun, alinare și înțelegere, restabilind în acest fel sensul și bucuria vieții.