Spina Bifidă
Spina bifida este o afecțiune congenitală în care coloana vertebrală care învăluie sau „protejează” măduva spinării nu este complet închisă sau are o deschidere. În mod normal, această deschidere este prezentă la începutul dezvoltării prenatale, iar apoi se închide la sfârșitul etapei prenatale.
Spina bifidă este o consecință permanentă a unei anomalii în perioada prenatală a dezvoltării și se referă la acea deschidere pe coloana vertebrală.
Această afecțiune se poate manifesta în multe forme diferite, de la o deschidere foarte mică care nu provoacă tulburări semnificative sau vizibile, până la cazuri de handicap sever.
Spina Bifidă poate se poate afla oriunde pe coloana vertebrală, la una sau mai multe vertebre, dar cel mai des se găsește pe coloana vertebrală la nivelul taliei. De obicei este localizată în regiunea toracică inferioară, lombară sau sacrală a coloanei vertebrale și afectează cel mai des între 3 și 6 vertebre.
Severitatea variază de la cazuri oculte, în care nu există tulburări evidente, trecând prin formele severe în care defectul se manifestă ca o formarea chistică (spina bifida cystica) până la coloana vertebrală complet deschisă (rahischisis), care duce la tulburări neurologice grave și moarte.
Această stare a coloanei vertebrale poate afecta, printre altele, vezica urinară, ceea ce provoacă reflux urinar, care la rândul său poate provoca hidronefroză, infecții urinare frecvente și, în cele din urmă, leziuni renale. Prognosticul dezvoltării acestei afecțiuni depinde de gradul de afectare a măduvei spinării și de celelalte tulburări cauzale, dar și de îngrijirile medicale acordate.
Întrebări frecvente
Spina bifidă chistică sau mielomeningocel este cea mai frecventă formă în care o vezică acoperită cu un strat subțire de piele este vizibilă la copil pe partea inferioară a spatelui. Pot apărea, de asemenea, pete pigmentate sau acumulări de păr pe zona afectată. Această formațiune chistică conține lichid, măduva spinării și nervi, ceea ce duce la paralizie și pierderea senzației sub zona afectată, precum și la probleme legate de vezică urinară și intestine.
În 70-90% din cazuri, apare și hidrocefalie, o acumulare de lichid cerebral asociată cu un dezechilibru în scurgerea acesteia, astfel încât bebelușii au un cap mult mai mare decât media. Lichidul apasă creierul și poate interfera cu dezvoltarea normală.
Meningocelul este o formă mai ușoară și mai rară în care copilul are o acumulare de lichid cefalorahidian (lichid spinal cerebral), dar deteriorarea coloanei vertebrale este mai ușoară decât în cazul mielomeningocelului.
Spina Bifida Occulta este cunoscută și sub numele de spina bifida „silențioasă”, fiindcă ea există la 15% din persoanele sănătoase, care de multe ori nici măcar nu știu că au așa ceva, până nu fac imagini RTG din alte motive. Nu există simptome vizibile, decât o fisură sau un orificiu mic, care nu provoacă probleme semnificative, astfel încât măduva spinării și nervii sunt bine păstrate în cea mai mare parte, iar durerea și tulburările neurologice ușoare apar doar într-un număr redus de cazuri. Cu toate acestea, pot apărea, deformări ale tălpilor, mișcări slăbite ale picioarelor și brațelor, infecții urinare recurente sau probleme cu scaunul.
Encefalocelul este o formă în care oasele craniului nu sunt complet închise și formate. Vezica sau sacul care apare poate conține lichid cefalorahidian și/sau o parte a creierului, iar în funcție de acest lucru, există diverse probleme asociate cu partea afectată a creierului. Supraviețuirea depinde în mare măsură de intervenția chirurgicală efectuată, dar rămân totuși diverse tipuri de tulburări mentale.
Anencefalia este o leziune, în care creierul nu s-a dezvoltat corect sau nu s-a dezvoltat deloc. Copilul născut cu acest tip de anomalie moare repede.
